De David, Doamne, să nu uiți!
(dupa Psalmul 132)


De David, Doamne-Ți amintește
Și de necazuri ce-au trecut,
De vorbele ce-Ți juruiește
Când el, iertare Ți-a cerut

În cort eu n-am să locuiesc
Rostește David, Domnului,
În pat n-am să mă odihnesc
Să nu cad pradă somnului

Până când nu am să găsesc
Un loc, Domnului să Îi fac,
O casă, Lui să-I pregătesc
Ca să-L slăvesc, să nu mai tac

Eu, prin Efrata voi umbla
Și la ogorul lui Țoar
Și nicicând nu voi înceta
Ca jertfe, să-Ți aduc în dar

Cu toți la locuința Lui
Să mergem, să ne închinăm,
Și În odihna Domnului
Mărire, slavă, să Îi dăm.

Preoții, în neprihănire,
Cu toți să fie îmbrăcați
Iar credincioșii Lui să strige
Cu toții, să vă bucurați!

Nu-L lepăda pe robul Tău
Pe David, cel care-a jurat,
Da-i izbăvire de la rău,
El, să nu fie lepădat

Și-n scaunul lui de domnie
Să pui un fiu, din fiii săi,
El, legământul ca să-l ție
Căci ei, cu toți Doamne-s ai Tăi.

Domnul, Sionul Îl numește,
Ca fiind al Său loc de odihnă
Pe toți săracii Îi hrănește
Îi mântuiește, le dă tihnă,

Preoții se vor îmbrăca
Cu haine noi de mântuire,
Cei credincioși s-or bucura
Și vor trăi în fericire

Pe David și a lui putere
Domnul cel bun Îl va-nălța,
Vrăjmasul lui, cu tot va piere
Domnu-L va binecuvânta.

Amin


Câmpia Turzii, 5 septembrie 2011